Alexandru Surdu

Alexandru Surdu, filosof, membru titular al Academiei Române. S-a născut la Braşov (24 februarie 1938). A absolvit Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1952–1955) şi cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1958–1963). A studiat logică simbolică şi fundamentele ştiinţelor la Institutul de Matematici al Universităţii din Amsterdam (1969–1970). Este doctor în filosofie (din 1976). Cariera sa ştiinţifică a început la Centrul de Logică al Academiei Române (1964–1975) şi s-a continuat la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde a fost profesor în perioada 1993–2007, şi la Institutul de Filosofie al Academiei Române (din 1992), pe care actualmente îl conduce în calitate de director. A dezvoltat o serie de contribuţii originale în logică şi în filosofie, fiind autorul unei noi teorii logice şi a unui sistem filosofic original. În 2014 a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române.

Lucrări principale (selecţie): Logică clasică şi logică matematică (1971); Elemente de logică intuiţionistă (1976); Neointuiţionismul (1977); Vocaţii filosofice româneşti (1995); Actualitatea relaţiei gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), Şcheii Braşovului (1992); Pentamorfoza artei (1993); Gândirea speculativă (2000); Aristotelian Theory of Prejudicative Forms (2006); Filosofia pentadică I. Problema transcendenţei (2007); Teoria formelor logico-clasice (2008); Filosofia pentadică II. Teoria subsistenţei (2012); Filosofia pentadică III. Existenţa nemijlocită (2014).