Alfonso Armada

Alfonso Armada născut în Vigo (nord-estul Spaniei) în 1958, a studiat jurnalistica la Universitatea Complutense şi interpretare la Şcoala Regală de Artă Dramatică din Madrid. A lucrat ca ziarist pentru El Faro de Vigo.

După 14 ani petrecuţi în redacţia ziarului El País se transferă, din ianuarie 1999, la ziarul ABC şi pleacă, în calitate de corespondent, la New York, având sediul central al redacţiei în cadrul Naţiunilor Unite, de unde a scris articole şi a transmis date despre atacul contra Turnurilor Gemene. În vara anului 2005, se întoarce la Madrid şi revine în redacţia ziarului ABC, în calitate de reporter al secţiunii duminicale D7. A fost trimis special în Sarajevo, oraş aflat sub asediu, şi în Ruanda, de unde a relatat despre genocidul din acea zonă. Începând din toamna anului 2009 este directorul Master-ului de jurnalistică al ziarului ABC şi este unul dintre promotorii revistei digitale, în spaniolă, fronterad.com. Din experienţa sa, în calitate de trimis special în Africa, din ţări precum Angola, Mozambic, Sudan, Somalia, Congo, Liberia, Burundi, Ruanda au luat naştere Caietele Africane, editate de Península, unde a mai publicat Spania, din soare către soare şi Murmurul de la frontiera mexicană (carte despre călătoria din vecinătatea Mexicului cu SUA, din Matamoros la San Diego, ambele cu fotografii realizate de Corina Arranz). A publicat, de asemenea, şi alte cărţi precum New York, dorinţa şi himera (Espasa), Visul american. Caiet de călătorie despre alegerea lui Obama (Ediciones del Viento) şi, împreună cu Gonzalo Sánchez-Terán, Tăcerea lui Dumnezeu şi alte metafore. O corespondenţă între Africa şi New York (Ed.Trotta).

A lucrat la revista Teatra, în calitate de director adjunct, şi ca director al companiei Koyaanisqatsi, între 1987 şi 1998, unde au fost puse în scenă aproape toate operele sale teatrale: Cabaretul memoriei, Pluta meduzei, Epoca de aur a câinilor, Fără nicio speranţă, Carmencita jucându-se şi Sufletul lucrurilor.

Biblioteca Antonio Machado a publicat câteva dintre operele sale, fiecare în câte un volum: Epoca de aur a câinilor, Fără nicio speranţă, Carmencita jucându-se, Pluta meduzei, Trei piese scurte. În revista Teatra a fost publicată şi ultima sa operă de teatru, intitulată Copiii nu pot face nimic pentru cei morţi. De asemenea, a mai publicat trei cărţi de poeme în galiciană, Spuma dinăuntru. Poeme 1975-1983 (Sotelo Blanco), Pita velenosa, porta dos azares (Tambo, Diputación de Pontevedra) şi TSC.

Jurnal de noapte (Xerais), precum şi culegerea de poeme Furtunile (Bartleby Editores). În 1982 a primit Premiul Francisco de Quevedo pentru volumul de poezie Eşec în Tanger, acordat de Primăria oraşului Madrid şi Premiul Ochiul Critic, acordat de Radio Nacional de España, în 1997, pentru scenariul şi regia operei teatrale Sufletul lucrurilor.