Anton Pavlovici Cehov

Anton Pavlovici Cehov (17 ianuarie 1860 – 2 iulie 1904) este unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii. Născut la Taganrog, urmează medicina la Moscova.
Colaborează la revista Novoe Vremia/ Timpuri Noi (1884), condusă de Alexei Suvorin, care-i va deveni editor. În timpul unei călătorii în Italia, îl cunoaşte pe Constantin Stanislavski (1894), care îi va regiza piesele de teatru.
În ultimii săi ani de viaţă îi sunt regizate piesele de teatru Unchiul Vania, Trei surori. Boala i se agravează, aşa încât la sanatoriul de la Badenweiler (Germania), dramaturgul se stinge din viaţă.
Pe scenele întregii lumi sunt jucate piesele sale cele mai celebre: Platonov sau Piesa fără titlu; Asupra efectelor nocive ale tutunului, Cererea în căsătorie, Tragedian fără voie, Nunta, Demonul pădurii, Pescăruşul, Pescăruşul, Trei surori, Livada cu vişini. Referindu-se la Pescăruşul într-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, între altele: „Scriu o piesă pe care probabil nu o voi termina pâna la sfârșitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deși mă tem de convențiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, șase pentru bărbați, patru acte, peisaje (priveliștea unui lac), o mulțime de conversații despre literatură, puțină acțiune, multă iubire”.

Premiera s-a dovedit dezastruoasă, editorul său aducându-i acuze ca, pildă, laşitatea evidentă, caracterul din cale afară de feminin. Conştient de geniul său, Cehov ripostează: „De ce această calomnie? După reprezentație am luat cina la Romanovi. Pe cuvântul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit sănătos și a doua zi am mers acasă fără a suspina vreo nemulțumire. Dacă aș fi fost un laș, aș fi alergat de la un editor la altul și de la un actor la altul, i-aș fi implorat să fie îngăduitori și aș fi petrecut două trei săptămâni în Petersburg, agitându-mă cu Pescărușul meu, cu emoție, cu o transpirație rece în lamentații. Am acționat atât de rece și de responsabil precum un om care a făcut o ofertă și apoi a fost întâmpinat cu un refuz și nu mai are nimic altceva de făcut decât să plece.
Într-adevăr, vanitatea mea a fost năucită, dar știți, nu a fost o lovitură din senin. Așteptam un eșec și mă pregătisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolută sinceritate”.