Bing Xin

Bing Xin (1900‒1999), a fost pseudonimul lui Xie Wanying, o scriitoare și poetă chineză, cunoscută drept unul dintre cei mai prolifici și apreciați scriitori chinezi din secolul al XX-lea.

Originară din districtul Changle, provincia Fujian, în 1918 a început să studieze medicina în cadrul Universității Yenching, dar ulterior și-a schimbat domeniul de studiu în literatură. În 1923 a fost admisă la Universitatea Wellesley, din SUA, unde a absolvit masterul în literatură în 1926. Revine în China în același an și începe să predea concomitent la Universitatea Yanjing, la Universitatea Tsinghua și la alte universități. Din 1949 până în 1951 a ocupat postul de lector străin la Universitatea din Tokyo, Japonia, unde a predat istoria literaturii noi chineze.

În 1951 a revenit în China și a servit drept Vicepreședinte al Federația Chineze a Cercurilor Literare și de Artă și Secretar al Asociației Scriitorilor Chinezi.

Cariera literară a lui Bing Xin a fost prolifică și productivă. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără: „Suprauman”, colecția de poeme „O multitudine de stele”, „Apă de izvor, colecția de eseuri „Tinerilor cititori”, „Oda lui Sakura”, și traduceri operelor „Profetul” de Kahlil Gibran, „Gitanjali” de Rabindranath Tagore și altele.