Dan Mănucă

Dan Mănucă este profesor universitar la Universitatea „Al.I. Cuza”, din Iaşi, autor a peste paisprezece volume de istorie literară, între care: Scriitori junimişti (1971, ed. a II-a, 2005); Critică literară junimistă (1975, Premiul „B.P. Haşdeu” al Academiei Române); Argumente de istorie literară (1978); Pe urmele lui Mihail Sadoveanu (1982); Lectură şi interpretare. Un model epic (1988); Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului (1995); Analogii (1995); Introducere în opera lui I.Al. Brătescu-Voineşti (1997); Pelerinaj spre fiinţă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian (1999); Principiile criticii literare junimiste (2000); Literatură şi ideologie (2005); Restituiri (critica criticii), (2007).
Este membru în comisia de coordonare şi revizie şi co-autor la Dicţionarul general al literaturii române, lucrare elaborată sub egida Academiei Române. A participat la numeroase întruniri de specialitate, organizate de universităţile din ţară, cât şi din Italia, Franţa, Germania, Austria.

Volumul Oglinzi paralele întruneşte studii care dezbat aspecte mai puţin clarificate până acum referitoare la proză, la teatrul sau la corespondenţă eminesciană, la relaţiile cu literatura germană (Spielhagen, Rötscher, Lenau), la receptarea în câmp românesc ori străin. Volumul cuprinde şi cea dintâi cercetare amplă dedicată, de istoriografia noastră literară, apariţiei şi circulaţiei formulei „poet naţional” atribuită lui Eminescu.