Emil Mladin

Emil Mladin (24 iulie 1949, Bucureşti) este un prozator. Este fiul Georgetei (născută Voicu) şi al lui Ştefan Mladin.

A absolvit în 1976 Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Lucrează ca desenator tehnic, asistent de imagine la Televiziunea Română, antrenor de înot. Debutează editorial în 1990, cu romanul Yesterday.

Colaborează la revistele „Contemporanul”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” etc.

Yesterday este o pastişă stângace după romanele de consum occidentale, în speţă după acelea de spionaj. Firul epic, schematic şi previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat într-un decor a l’americaine. Protagonistul urmăreşte recrutarea de către o agenţie guvernamentală secretă a unei trupe de mercenari în scopul sabotării unei baze atomice de pe teritoriul unei puteri militare adverse. Finalul este pacifist-moralizator.

Asupra calităţilor de prozator ale lui Mladin a atras atenţia abia romanul Haimanaua (1994), mostră de realism dur, frust şi furios, articulat din perspectiva intenţiei de a da o replică realităţii oficiale din ficţiunile perioadei 1947-1989. Naraţiunea se încheagă din confesiunea pe sărite a unui marginal, Radu Tristu, crescut într-o casă de copii şi adoptat apoi în familia unui înalt demnitar comunist, în care rămâne totuşi un corp străin. Ratarea pe toate planurile – socială, afectivă – a personajului, motivată de mediu, dar şi de un anumit fatalism identitar, este în fond un pretext pentru autor de a înşira pe acelaşi fir diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcţionează metonimic şi anticipativ faţă de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea în care umanul apare în poziţii corupte, vicioase, inter¬lope. Microromanul Pedeapsa (1997; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) exersează o fişă de patologie conjugală. Nevroza farmacistului pensionar Cezar Mărcuş, individ fără însuşiri, identificabil prin drama pe care o trăieşte în cuplu, este rezolvată de autor prin forţarea unei simbolistici aşa-zis freudiene.

Ambiţia lui Mladin de a da în Champs-Elysees (1998) un roman cu decor şi personaje franţuzeşti nu îşi găseşte un corespondent în realizarea propriu-zisă a cărţii.

Poveste de dragoste desfăşurată într-un mediu de narcomani intelectualizaţi, scrierea respiră aerul unui senzaţionalism kitsch, preţios şi lipsit de culoarea mahalalelor pentru care Mladin arătase anterior că are, literar vorbind, pregătirea necesară.

Opera: • Yesterday, Bucureşti, 1990; • Anno Domini 1989, Bucureşti, 1991; • Haimanaua, Bucureşti, 1994; • Părintele Mavrodin, Bucureşti, 1996; • Pedeapsa, Bucureşti, 1997; • Champs-Elysees, Bucureşti, 1998.