Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
George Bacovia, unul dintre cei mai mari poeţi interbelici, taxat drept simbolist (n. 4/17 septembrie 1881, Bacău – m. 22 mai 1957, Bucureşti).
Deşi a aparţinut iniţial simbolismului, poezia sa şi-a dovedit modernitatea şi a rezistat probei timpului, impunându-l pe poet drept unul din cei mai mari poeţi interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi Ion Barbu. Antume: Plumb, Bucureşti, 1916; Scintei galbene, Bacău, 1926; Bucăţi de noapte, Bucureşti, 1926 ; Poezii, Bucureşti, 1929; Cu voi…, Bucureşti, 1930; Poezii, prefaţă de Adrian Maniu, Bucureşti, 1934; Comedii în fond, Bucureşti, 1936; Opere, Bucureşti, 1944; Stanţe burgheze, Bucureşti, 1946; Poezii, Bucureşti, 1956 (ediţie revăzută şi adăugită de autor, 1957).
„G. Bacovia reprezintă punctul cel mai înalt al simbolismului românesc, situându-se totodată, prin valoare, mai presus de simbolism şi de orice curent literar, în universalitate. Influenţa lui asupra poeziei secolului XX rămâne o pagină nescrisă a istoriei noastre literare. Ea e extraordinară, dar implică un paradox; poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumuseţe, inimitabil.” (Nicolae Manolescu)
„Textul bacovian e în sensul lui Derrida, o absentă/moarte a subiectului, e golul de semnificaţie ce proiectează golul acestuia. Autoreferenţialitatea înseamnă lipsa de referenţialitate, un gol de viaţă, de conţinut, de conţinut referenţial. Cu alte cuvinte, monologul infinit al poetului e un monolog în care poetul e absent. Spiritul bacovian este eminamente un spirit modern prin răsturnarea perspectivei asupra scrisului care nu este atât text, cât subtext, nu este produs final, ci mişcare, tensiune pură, care cultivă criza creaţiei prin stimularea dislocării şi dezorganizării structurale a întoarcerii la punctul genetic. Pe modern îl fascinează informalul, increatul, neîncheiatul, deschisul, ceea ce Roland Barthes denumeşte gradul zero al limbajului, adică antilimbajul, comunicarea prin tăcere”. (Mihai Cimpoi)
La Ideea Europeană a apărut antologia bilingvă româno-italiană „Cu voi/Con voi”, versiunea italiană, notele şi postfaţa aparţinându-i italienistului Geo Vasile.