Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în Bucureşti), fiul textilistului Stan Constantin şi al „taxatoarei de tramvai”, Raliţa Constantin (n. Constantinescu) este doctor în filologie, poet, prozator, eseist traducător, reprezentant strălucit al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.
Studiază la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, între anii 1953 şi 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenţie are loc şi debutul cu versuri în revista „Tânărul scriitor”.
Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenţie, 1960, alături de Nichita Stănescu şi de Cezar Baltag, cu placheta „Vântul cutreieră apele”, prefaţată de Al. Philippide.
„Privind ordinea în care se cuvenea să prezint secţiunile, întrucâtva autonome ale cărţii, am ezitat îndelung până la a mă decide asupra dispunerii celei mai puţin evidente, iniţial… În mod logic, În pragul metafizic ar fi trebuit să aibă întâietatea. L-am lăsat pentru partea finală, preferându-i Direcţii şi înrudiri stilistice, a căror deschidere, « Realism socialist », îl plonjează pe cititor în plină epocă stalinistă, la începutul anilor 50. Urmează secţiunile: Limbaj, conştiinţă artistică, arte poetice, apoi Materialitatea lumii, reveria după departe şi Iubirea, în fine În pragul metafizic.
O asemenea dispunere oferă particularitatea de a reprezenta o îndepărtare graduală de ceea ce regimul comunist ar fi voit să facă din poezia română, pe calea reîntoarcerii acesteia la preocupările şi la înaltele sale interogaţii din totdeauna.” (Ilie Constantin)
Un manual indirect de literatură, scris sub dictatură într-un regim de libertate interioară absolută.