Ioan Suciu

Ioan Suciu s-a născut în oraşul Sibiu, la data de 2 mai 1948.
Şi-a petrecut copilăria în oraşul Agnita, judeţul Sibiu, iar în 1955 s-a mutat cu familia în Bucureşti, unde a urmat studiile liceale la actualul Liceu de Informatică din Bucureşti.
Urmează cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Obţíne diploma de licenţă în ştiinţe economice în 1971. Lucrează în Ministerul Comerţului, Ministerul Finanţelor şi la Consiliul Concurenţei, ca auditor.

Debutează cu proză în anul 1979 în revista România literară. Colaborează înainte de 1989 la revista Viaţa Românească şi la Urzica, iar după 1990 colaborează şi la revista Lucifer. Îi sunt publicate în revistele online Respiro şi Egophobia diferite scrieri, iar din 1993 colaborează la revista Luceafărul.
Volume:
– Vânătoare de roboţi, povestiri, Bucureşti, Editura Albatros, 1982
– Cu zâmbetul pe buze, volum colectiv, Bucureşti, Editura Albatros, o povestire, 1989
– Trei sute de trepte, roman, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2011
– Candelabrul galben, povestiri, Bucureşti, Editura Tracus Arte,2012
– Omul de fier, povestiri, Bucureşti, Editura Karth, 2014
– Instituţia, roman, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2015
– Femeia de porţelan, povestiri, Braşov, Editura Pastel, 2016
– Momâia, nuvele, Editura Tracus Arte, 2017
– Năucul, roman, Editura Aius, Craiova, 2018

Referinţe critice:
– Despre romanul Trei sute de trepte
– Despre „Candelabrul galben”, text în Agenţia de carte:
„Pentru mine Candelabrul galben a fost o lectură incitantă pentru că, pe lângă ceea ce este în trend, domnul Ioan Suciu are curajul şi inspiraţia să privească nu cu mânie, ci cu încântare şi încredere, peste umăr, spre trecut şi nu spre un viitor incert, şi şi-a ales pentru Candelabrul galben un drum nou, nebătut, în proza care se scrie astăzi. Cumva îl continuă pe Urmuz, la care legile, mecanica personajelor îmrupumută mult din literatura absurdă. Această literatură absurdă este adusă astăzi de talentul şi originalitatea lui Ion Suciu, pentru că nu este nici un epigon şi nici nu face parodie sau imitaţie lui Urmuz, ci doar e un continuator.
Personajele nici nu au nevoie de nume, prenumele spunând totul.
Personajele îşi caută o identitate, ele nu sunt neapărat oameni de tablă, ci sunt într-o căutare perpretuă de identitate. Există în prozele scurte ale domnului Suciu, spre deosebire de Urmuz, şi influenţe ale istoriei recente, toate în registru comic” (Cornelia Maria Savu)

– Cronică literară la cartea OMUL DE FIER, semnată de Felix Nicolau, Revista Luceafarul
– Recenzie la romanul Instituţia, scrisă de Diana Daniela Macovei,
– Recenzie la cartea Momâia, scrisă de Adriana Alexandra