Ion Creangă

Ion Creangă (1 martie 1837 – 31 decembrie 1889) a fost un scriitor, povestitor și învățător  român.
Scriitor de marcă al secolului al XIX-lea, Ion Creangă s-a impus între clasicii literaturii române prin farmecul poveștilor, povestirilor și basmelor sale, dar mai ales prin opera memorialistica Amintiri din copilărie. Considerate capodopere ale limbii române și ale umorului local, scrierile sale reprezintă amestecul perfect dintre folclor și realismul literar de inspirație rurală, creionând universul humuleștean în care „colectivitatea populară a devenit artistul individual”(Tudor Vianu)

Contribuția principală a lui Creangă la literatura pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Povestea lui Harap Alb, Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul), basme dezvoltate pe un tipar narativ tradițional (Povestea Porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Fata babei și fata moșneagului), precum și povestiri pline de haz (Păcală, Cinci pâini, Ursul păcălit de vulpe).

Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări ale scriitorului și reprezintă partea cea mai personală a operei sale, fiind considerată de critici drept capodopera lui Creangă. Carte a copilăriei evocate din perspectiva duios-nostalgică a maturității, Amintirile lui Creangă reprezintă o operă unică în literatura română, prin puterea cu care a reușit să redea magia vârstei inocente, prin măiestria neegalată a limbajului, prin sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil și prin umor.

Ion Creangă a fost ales post-mortem membru al Academiei Române și a fost onorat prin acordarea numelui său mai multor instituții de învățământ (Colegiul Național Ion Creangă din București, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău, etc.), unor premii și concursuri literare naționale, dar și mai multor comune, sate, cartiere și străzi din România. În plus, Bojdeuca lui Creangă din Iași a fost primul muzeu memorial literar din România, fiind totodată și unul dintre cele mai vizitate din țară.

“Nu știu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”
― Ion Creangă, Amintiri din copilărie