Leon Volovici

Leon Volovici s-a născut în data de 10 august 1938, la Iaşi, a decedat 1 decembrie 2011 în Ierusalim, Israel.
A absolvit Liceul Naţional din Iaşi, iar, în 1962, Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza”, specialitatea: Limba şi literatura română. Din 1962, timp de doi ani, profesor de română în comuna Bivolari, judeţul Iaşi. Între 1964-1984: cercetător la secţia de istorie literară a Institutului de filologie „Alexandru Philippide” din Iaşi.
În 1975: doctoratul în filologie română la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Co-autor al Dicţionarului literaturii române de la origini până la 1900, apărut în 1979 la Editura Academiei.
Distins cu Premiul Academiei Române. În 1984 Emigrează în Israel, stabilindu-se la Ierusalim.
1984-1989: cercetător la Institutul Yad Vashem pentru studierea Holocaustului.
Din 1989: cercetator principal şi conferenţiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Institutul de Iudaism contemporan şi la Centrul Internaţional pentru studierea Antisemitismului) Din 2002: Editor al secţiunilor dedicate istoriei evreilor din România în Jews in Eastern Europe: The YIVO Encyclopedia (2 volume, sub tipar la Yale University Press). Predă anual cursuri intensive la centrele de studii iudaice ale universităţilor din Cluj, Bucureşti şi Iaşi.
A publicat studii (în română, ebraică, engleză şi franceză) privitoare la istoria vieţii intelectuale evreieşti din România, evoluţia antisemitismului în România şi în ţările est-europene; interferenţe culturale şi literare româno-evreieşti, eseuri despre scriitori români. Pe aceleaşi teme, a prezentat mai multe comunicări la conferinţe internaţionale, în Israel, România şi în străinătate.
Colaborări la revistele 22, Apostrof, România literară, Secolul 20, Arc, Dilema, Sfera Politicii, Lettre Internationale, Plural. Conduce, împreună cu criticul de film Costel Safirman, Cercul Cultural de la Ierusalim, dedicat întâlnirilor cu scriitori şi artişti români. Este unul din iniţiatorii Societaţii de Studii „Benjamin Fondane” (Paris şi Ierusalim) şi membru în comitetul de redacţie al revistei Cahiers Benjamin Fondane.

Cărţi publicate: Apariţia scriitorului în cultura română (Junimea, 1976; ed. revăzută: Curtea veche, 2005); D. Teleor, Sonete patriarhale. Ediţie critică şi introducere (Minerva, 1981); Ideologia naţionalistă şi „problema evreiască” (Humanitas, 1995); Prima ediţie, în engleză: Oxford: Pergamon, 1991 – Premiul Arcadia; M. Sebastian, Jurnal, 1935-1944. Prefaţă şi note [text îngrijit de Gabriela Omăt] (Humanitas, 1996) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru cea mai bună ediţie a anului; Premiul Arcadia); Ediţia ebraică: Nimrod, Tel Aviv, 2003; B. Fundoianu, Iudaism şi elenism. Ediţie îngrijită cu Remus Zastroiu (Hasefer, 1999); Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România. Ediţie, prefaţă şi note (Hasefer, 2000); Întâlniri la Ierusalim, în colaborare cu C. Safirman (Fundaţia Culturală Română, 2001); Noi întâlniri la Ierusalim, în colaborare cu C. Safirman (Institutul Cultural Român, 2007).