Matheiu Potte-Bonneville

Matthieu Potte-Boneville (n. 1968), absolvent al Universităţii Paris III (Sorbonne-Nouvelle), este, din 1991, doctor în filosofie cu o teză coordonată de Pierre Macherey şi intitulată Michel Foucault, penseé des crises, pensée en crise (Michel Foucault, gândirea crizelor, gândirea în criză, n. t.).

Între 1992 şi 1996 a fost profesor asociat la Universitatea Grenoble II, iar între 1996 şi 2000, profesor la liceul din Seine-Saint-Denis.

Începând cu anul 2000, este profesor la liceul „Jean Jaurès” din Montreuil sur Bois şi Director de programe la „Collège Internationale de Philosophie” (pentru perioada 2007-2013).

Este co-fondator al revistei trimestriale Vacarme, înfiinţată în 1997 şi întreţine un blog pe Mediapart, direcţiile urmărite fiind: cultura, politica, mentalităţi: www.mediapart.fr.

Specializat în studiul operei lui Michel Foucault, este preocupat, după propriile afirmaţii, de aspecte ca: tranformările contemporane ale gândirii critice, epistemologia ştiinţelor umane, normativitatea şi schimbarea socială, examinarea şi confruntarea diverselor teorii ale acţiunii. Neliniştile istoriei este lucrarea în care Matthieu Potte-Boneville se opreşte asupra metodelor de studiu foucaultiene (arheologică, genealogică), re-analizând probleme ca apariţia ospiciului şi subiectivarea, printr-o lectură atentă şi globală a operei lui Michel Foucault.

Avansând prin bifurcaţii şi rupturi, gândirea lui Foucault îşi reînnoieşte fără încetare metodele (arheologie, genealogie) şi conceptele (episteme, dispozitive, problematizări). Sub această linie întreruptă se poate citi unitatea, nu a unui sistem, ci a unei preocupări: articularea dintre analiza „pozitivă” a normelor istorice şi reperarea crizelor acestora; despărţirea de orice referinţă a subiectului constituant, dar şi reinstalarea unui interstiţiu al „sinelui”, în care devine posibilă o altfel de gândire. Această carte propune studiul a două momente precise ale operei: descrierea, în Istoria nebuniei, a naşterii ospiciului; examenul „subiectivării” la vechii greci, în Practicarea plăcerilor. Este vizibilă intervenirea unei noi figuri a criticii: critică fără aplomb care, în loc să apeleze la raţiune şi principii, permite falii singulare, deschise în jocul cunoaşterii şi al puterii.

Prin această poziţie expusă şi precară, din care fiecare carte îşi extrage puterea proprie de intervenţie: „morala disconfortului”, gândirea lui Foucault este şi o politică a incertitudinii.

Doctor în filosofie, Mathieu Potte-Boneville este profesor la liceul Jean Jaurès (Montreuil-sous-Bois) şi membru al colectivului de redacţie al revistei Vacarme.