Michael Foucault

Michel Foucault (n. 15 octombrie 1926, Poitiers – d. 26 iunie 1984, Paris) a fost un filosof și istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză, sociologie.

Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la École Normale Supérieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty și a obținut trei diplome: în filosofie (1948), psihologie (1950) și psihopatologie (1952). În 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, apoi a lucrat pentru scurtă vreme la universitățile din Varșovia și Hamburg. În 1960 s-a întors în Franța ca titular al departamentului de filosofie al Universității Clermont-Ferrand, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris. A murit în 1984, bolnav de SIDA.

Opere:
• Maladie mentale et personnalité (1954)
• Histoire de la folie à l’âge classique – Folie et déraison (Istoria nebuniei în epoca clasică, nebunie și nesăbuință), (1961)
• Naissance de la clinique – une archéologie du regard médical (1963)
• Raymond Roussel (1963)
• Les mots et les choses – une archéologie des sciences humaines (Cuvintele și Lucrurile, o arheologie a științelor umane), (1966)
• La pensée du dehors (1966)
• L’archéologie du savoir (Arheologia științei), (1969)
• L’ordre du discours (Ordinea discursului), (1971)
• Ceci n’est pas une pipe (1973)
• Surveiller et punir (A supraveghea și a pedepsi. Geneza închisorii), (1975)
• Histoire de la sexualité (Istoria sexualității)
• Vol I: La Volonté de savoir (Voința de a cunoaște), (1976)
• Vol II: L’Usage des plaisirs (1984)
• Vol III: Le Souci de soi (1984)