Nicolae Bud

Nicolae Bud s-a născut pe data de 4 decembrie 1953, în Dăneştii Chioarului, judeţul Maramureş.

Este inginer, absolvent al Institutului de Mine Petroşani. Doctor în economie. Cariera sa profesională include stagii în funcţii de conducere la Intreprinderea Miniera ILBA (inginer-şef), Intreprinderea de prospecţiuni şi explorări geologice Maramureş (director), Asociaţia patronală a fabricanţilor şi reparatorilor de vagoane călători (director executiv). Cadru didactic asociat la Universitatea de Nord (Baia Mare).

Deputat în Parlamentul României (1992-2000). A exercitat funcţia de secretar general al Federaţiei Române de Box (2001-2004). Este preşedinte al Handbal Club (Baia Mare). Membru mirean în Adunarea Eparhială. Membru în Adunarea Naţională Bisericească.

Cărţi publicate: „Mijloace de plăţi şi compensări” (2001); „Expresul de Maramureş” (2002); „Dezvoltarea regională în România. Rolul cooperării economice internaţionale în dezvoltarea regională” (2003); „Incrustaţii pe porţi de Maramureş” (2003); „Modelarea matematică în economie” (2004); „Microeconomia aplicată” (2004); „Modelarea proceselor economice industriale” (2004); „Managementul aprovizionării” (2004); „Evaluarea proiectelor” (2005); „Controlul managerial” (2006).

Această carte n-ar fi existat dacă nu ar fi existat oamenii – nu puţini – care, într-un fel sau altul, m-au ajutat pe tot parcursul carierei mele politice. Lista acestor oameni este extrem de lungă şi orice selecţie devine, în sine, dureroasă, aproape imposibil de făcut. De pe-acum, îi rog pe toţi cei omişi să mă ierte şi să înţeleagă că şi uitarea este un păcat omenesc, poate nu cel mai grav dintre toate. Orice listă aş face, nu aş putea să nu încep cu cei care m-au mandatat să-i reprezint – vreme de opt ani – în Parlament. Oamenii din Maramureş alcătuiesc patria sufletului meu; ei sunt cei de care nu mă voi dezice niciodată, pentru că lor le datorez totul, încă din copilărie. Pe atunci, nu-mi imaginam că, vreodată, voi ajunge între cei ale căror decizii pot influenţa semnificativ viaţa comunităţii. Dacă am ajuns unde am ajuns, asta s-a întâmplat fiindcă am plecat dintre aceşti oameni demni şi frumoşi. Acum mă întorc la ei, cu prinosul meu de recunoştinţă.