Serge Moscovici

Serge Moscovici s-a născut şi a crescut în România.

Serge Moscovici a fost un psiholog evreu, româno-francez, istoric al științei și unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice și ai psihologiei sociale.

Destinul şi l-a împlinit în Franţa şi SUA. A publicat 15 cărţi, 18 volume în colaborare, peste o sută de articole şi capitole în volume colective. A susţinut zeci de conferinţe. Din 1979 este director al Laboratorului European de Psihologie Socială.

Cei mai importanţi psihosociologi din lume i-au fost sau îi sunt colaboratori. „Despre Serge Moscovici nu se ştie prea mult nici acum, în România, ţara sa de origine. Când comisarul UE, Pierre Moscovici a întocmit raportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit şi de tatăl său.

În revista 22 din 5 aprilie 2005, Adrian Neculau, profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi a evocat personalitatea savantului Serge Moscovici, cartea sa Cronica anilor risipiţi (Polirom, 1999), precum şi propria carte despre întâlnirile cu acesta, Urmele timpului. Iluzii româneşti, confirmări europene (Polirom, 2002). Persecutat înainte de 1944, ca evreu, Serge Moscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaurarea dictaturii comuniste, constata că a făcut o greşeală şi se refugiază în Occident. El compară acest tip de dictatură cu «o armată, o Biserică».

Prieten cu Gherasim Luca, la Paris, a suferit în urma sinuciderii acestuia. De la Paris savantul a lansat chemarea «Viitorul ştiinţelor se joacă în Est». Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniul psiho-sociologiei este imens, în lume, conferinţele sale sunt programate cu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. Srul Hers Moscovici s-a născut în anul 1925, la Brăila, tatăl său ocupându-se cu comercializarea grânelor. A locuit la Cahul, Galaţi, Bucureşti, iar în 1938 a fost eliminat din şcoală pe baza legii rasiale. În timpul războiului, studiază singur franceza şi citeşte în original pe Descartes, în traducere franceză – pe Spinoza.

După război a încercat să fondeze revista DA, împreună cu Isidore Isou, dar primul număr a fost interzis de cenzură. A vizitat Germania, Austria, Palestina, iar la Bucureşti s-a angajat la Uzinele Malaxa (care vor căpăta denumirea de „23 August”), refuzând oferte politice din partea PCR. În anii ocupaţiei sovietice a ajutat sionişti să emigreze ilegal în Palestina. Implicat într-un proces politic, în 1947, la Timişoara, trece ilegal graniţa în Ungaria, apoi în Austria şi, în fine, în Franţa, după o şedere într-un lagăr de refugiaţi în Italia. A studiat la Sorbona, s-a implicat în viaţa literară pariziană, era prieten cu Paul Celan, Isac Chiva ş.a.

Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie, psihanaliză, preda la universităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, New York), din Europa (Geneva, Louvain, Cambridge). Este distins cu DHC de către universităţi de prestigiu, din lume, publică o seamă de studii, cărţi bazate pe experienţe şi cercetări proprii.

S-a preocupat de relaţia minoritar-majoritar, de psiho-sociologia Chinei, o ţară dominată de factorul demografic ascendent ş.a.” (Boris Marian)