Pachet colecția Teatru

Pachet colecția Teatru:

Pescăruşul – Anton Pavlovici Cehov
Referindu-se la Pescăruşul într-o scrisoare din octombrie 1895, Cehov nota, între altele: „Scriu o piesă pe care probabil nu o voi termina pâna la sfârșitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deși mă tem de convențiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, șase pentru bărbați, patru acte, peisaje (priveliștea unui lac), o mulțime de conversații despre literatură, puțină acțiune, multă iubire”. Premiera s-a dovedit dezastruoasă, editorul său aducându-i acuze ca, pildă, laşitatea evidentă, caracterul din cale afară de feminin. Conştient de geniul său, Cehov ripostează: „De ce această calomnie? După reprezentație am luat cina la Romanovi. Pe cuvântul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit sănătos și a doua zi am mers acasă fără a suspina vreo nemulțumire. Dacă aș fi fost un laș, aș fi alergat de la un editor la altul și de la un actor la altul, i-aș fi implorat să fie îngăduitori și aș fi petrecut două trei săptămâni în Petersburg, agitându-mă cu Pescărușul meu, cu emoție, cu o transpirație rece în lamentații. Am acționat atât de rece și de responsabil precum un om care a făcut o ofertă și apoi a fost întâmpinat cu un refuz și nu mai are nimic altceva de făcut decât să plece. Într-adevăr, vanitatea mea a fost năucită, dar știți, nu a fost o lovitură din senin. Așteptam un eșec și mă pregătisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolută sinceritate”.

Teatru – Frank Wedekind
Câți dintre contemporanii lui Frank Wedekind s-ar fi gândit că autorul care i-a scandalizat în atâtea rânduri, atât prin stilul lui de viață (a cunoscut și experiența detenției), cât și prin insistența cu care a adus pe scenă temele-tabu ale vremii – în special sexualitatea – va rămâne în istorie ca unul dintre marii dramaturgi ai lumii? Datorită modernității și forței viziunii lui Wedekind, astăzi, piesele care-i șocau pe cenzorii și pe spectatorii sfârșitului de secol al XIX-lea fac parte din marele repertoriu universal. Nu există țară în care texte precum Deșteptarea primăverii ori Lulu (celebra tragedie alcătuită din Spiritul Pământului și Cutia Pandorei) să nu fie puse în scenă, periodic, de către regizori de anvergură. Cu numai trei ani în urmă, ea a cunoscut și la noi o montare de referință, semnată de Silviu Purcărete.

Volumul de față cuprinde, într-o nouă traducere, cele mai cunoscute texte dramatice ale marelui scriitor german: Deșteptarea primăverii, Spiritul Pământului, Cutia Pandorei, Tenorul și Marchizul von Keith.
(Victor Scoradeţ)

Lacrimile amare ale Petrei von Kant – Rainer Werner Fassbinder
Rainer Werner Fassbinder (1945-1982), acest „monstru uman și geniu estetic, care s-a simțit acasă numai în operele sale”, cum scria un ziarist, a fost probabil ultimul mare artist din familia damnaților. Avea 37 de ani când a tras ultima „linie”. O linie excesiv de lungă, cum aveau să constate legiștii. Lucru care nu a mirat pe nimeni, fiindcă Fassbinder consuma totul în exces: alcool, droguri, femei, bărbați. A produs, în schimb, artă. Cu o forță de impact uimitoare și într-o abundență incredibilă. Dacă tragem … linie, constatăm că, în doar 14 ani, a regizat 44 de filme (printre ele și Berlin, Alexanderplatz, probabil cel mai cunoscut, la noi), a scris 37 de scenarii de film, 20 de piese de teatru, a regizat 25 de spectacole. A fost adulat, a scandalizat, a luat premii importante (Ursul de aur, David di Donatello ș. a.). A fost considerat „inima” noului film german (Werner Herzog, Wim Wenders, Volker Schlöndorff). A fost și continuă să fie unul dintre cei mai jucați dramaturgi germani, atât în Germania, cât și în afara ei.

Prezentul volum – cel dintâi în românește – cuprinde trei dintre cele mai cunoscute piese de teatru și scenariul unuia dintre cele mai semnificative filme ale lui Rainer Werner Fassbinder.

Opera de trei parale – Bertolt Brecht
După Shakespeare, Bertolt Brecht este cel mai jucat autor din întreaga dramaturgie universală. Considerat cel mai important dramaturg al secolului al XX-lea, el a revoluționat teatrul contemporan și a fost pus în scenă de cei mai mari regizori ai lumii. Din păcate, în România nu au fost traduse și publicate decât câteva dintre piesele lui. Chiar și acestea poartă – într-o măsură considerabilă – amprenta ideologică a perioadei în care au fost traduse: anii ‘50 și ‘60. Pe lângă aceste influențe, în piese precum Opera de trei parale ori Mutter Courage și copiii ei există și numeroase alterări stilistice și de sens. Adeseori, songurile din aceste piese (care nu pot fi folosite, conform voinței autorului, respectiv a editorilor care dețin drepturile, decât pe muzica compusă de Kurt Weil) au o versificație aproximativă. Astfel, de pildă, un song important din Mutter Courage, care, în original, se compune din cinci strofe și refren, are numai trei strofe în limba română.

Volumul, realizat în colaborare cu Editura EuroPress Group, este primul publicat în România în ultima jumătate de secol. Expertiza traducerilor din acest volum, comandată de Fundația Traduki, evidențiază calitatea lor impecabilă, cu un accent deosebit pe calitatea transpunerii versurilor brechtiene.

Această antologie cuprinde piesele Baal, Tobe în noapte, În jungla orașelor, Un om e un om și Opera de trei parale. Ea reprezintă un prim pas pentru recuperarea, de către literatura română și de către teatrul românesc, a celui mai important dramatrug german din toate timpurile.

Barbăalbastră – speranţa femeilor – Dea Loher
La o privire superficială, s-ar putea spune că Dea Loher scrie literatură polițistă sau horror. Aproape că nu există piesă de-a ei în care să nu se petreacă cel puțin o crimă. Uneori, avem de-a face și cu crime în serie, ca în Barbăalbastră – speranța femeilor. Alteori, omorul e de o violență insuportabilă chiar și la o simplă lectură, ca în Viața în Praça Roosevelt. Departe de a produce literatură de consum, Dea Loher este unul dintre numele mari ale dramaturgiei contemporane. Brutal și totodată poetic, teatrul ei e mai negru, poate, decât acela al lui Beckett. În lumea ei, care e și a noastră, Binele nu are nici o șansă, nici măcar când e scris cu literă mică. El este de fiecare dată spulberat, fie că ia forma iubirii, a generozității, a speranței, a aspirației spre înalt (wow!), sau măcar spre (o cât de mică) fericire. Există de fiecare dată un mecanism de o forță redutabilă (cei vechi i-ar fi zis Destin) care-l deturnează – „deturnează”? – în tragic. Câteva dintre piesele ei au pătruns și în repertoriile de la noi: Casă străină (Teatrul Ariel Târgu Mureș, regia Alexandar Ivanovski), Barbăalbastră – speranța femeilor (Teatrul Act, studioul Toaca – București, regia Alexandra Badea), Adam Geist (Teatrul Maria Filotti Brăila, regia Radu Afrim) și Viața în Praça Roosevelt (Teatrul Național Timișoara, regia Radu Afrim).

Prezentul volum cuprinde zece dintre cele mai jucate piese ale autoarei.

Hamlet – Boris Akunin – Ediție bilingvă
Menţinând o totală latitudine a autorului în procesul de creaţie, Versiune păstrează în permanenţă dreptul auctorial al lui Akunin atunci când reinterpretează Hamletul shakespearian sau Pescăruşul cehovian, cu sensibilitatea şi iscusinţa unui dramaturg care vorbeşte engleza cursiv şi rusa ca limbă maternă, şi care este, desigur, conştient de alte posibilităţi literare ingenioase de a readapta piese celebre. Demonstrând că poate realiza mai mult decât o reluare a lui Hamlet, cum face Stoppard în Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi, Akunin produce în Versiune o piesă cu noi valenţe dramatice. Deşi păstrează tiparul lui Hamlet, Versiune revitalizează Hamletul clasic dându-i un înţeles contemporan, îmbogăţit de o asociere plurivalentă cu Pescăruşul cehovian. Doctorul Dorn, junele prim care colindă lumea mai bine de doi şi care îl readuce de două ori la viaţă pe Treplev după tentativele de suicid înainte de a-l împuşca, apare ca un descendent neaşteptat al unui Horatio extrem de diferit de filozoful contemplativ al Hamletului shakespearian. Apropiind culturile Europei, doctorul Dorn si Horatio oferă o ocazie inedită de a explora în zilele noastre potenţialul imaginativ al lumilor lui Shakespeare şi Cehov printr-o confruntare teatrală de gen detectiv.

Deftly securing creative latitude, A Version forwards Akunin’s own voice as he channels Shakespeare’s Hamlet and Chekhov’s The Seagull with the interpretive sensibility and chameleon skills of a playwright who speaks English well and Russian with native fluency, and who is also well aware of other ingenious renderings of famous originals. He is about to do more of a new staging than Stoppard did in his famous rewrite of Hamlet in Rosencrantz and Guildenstern are Dead when he crafts in A Version, as well as in The Seagull, a most unusual dramatic transcreation. While remaining faithful to the original, A Version makes Hamlet live anew for contemporary audiences, engaging fresh perspectives that further expand on a porous engagement with Chekhov’s The Seagull. Doctor Dorn, the jeune premier who travels around the world for two years and twice brings Treplev back to life from his suicide attempts before shooting him, becomes an intriguing descendant of a very different Horatio, who has little in common with the contemplative philosopher of the original Hamlet. Bridging European cultures, Doctor Dorn and Horatio provide an opportunity for experiencing the imaginative potential of Shakespeare’s and Chekhov’s worlds in our times through A Version’s delightful, head-on theatrical encounter ingeniously steeped into the detective genre.
(Ileana Alexandra Orlich)

Interogatoriu la Elsinore – Interrogation in Elsinore – Carlos Manuel Varela
Ediţie bilingvă.
Pentru spectatorul iniţiat în aspectele politice ale teatrului shakespearian, piesa lui Carlos Manuel Varela Interrogatoriu la Elsinore propune „un fel de palimpsest lărgit” al lui Hamlet, care aduce pe scenă un Elsinore fictiv, conectat la realitatea traumatizantă din Uruguay în perioada dictaturii militare. Pentru cititorul fascinat de literatura comparată şi implicat ȋn lumea teatrului, Interrogatorio en Elsinore se aseamănă cu piesa lui Nedjalko Iordanov, The Murder of Gonzago, aducând în prim-plan un paralelism născut din ideologii extreme, neo-fascismul şi comunismul, şi regimul lor instituţionalizat de teroare. Ambele piese se bazează pe influenţa hotărâtoare a lui Hamlet pentru a reflecta la rolul important al artistului implicat în politică.

For the spectator initiated in the political aspect of the Shakespearean theatre, Carlos Manuel Varela’s Interrogatorio en Elsinore proposes „a kind of extended palimpsest” of Hamlet that connects on stage a troubled, fictional Elsinore to the traumatic reality of Uruguay during the military junta. For the reader fascinated by comparative literary studies and implicated in the theatre world, Interrogatorio en Elsinore resonates with Nedjalko Iordanov’s The Murder of Gonzago by drawing from parallel extreme ideologies of neo-fascist and communist dictatorships and their institutionalized regime of terror. Both plays showcase the potential of the performance in Hamlet to underpin the role of the artist in the political landscape.

Eugenio Barba şi mărul de aur – Diana Cozma
Vreau să cred că drumul lui Eugenio Barba este cel în care întâlneşte copacul de care atârnă pe creanga cea mai de sus un măr de aur şi fără să îi pese de cei din jurul lui, de privirile lor arogante sau scânteind a dispreţ, se caţără în copac, în plină lumină de zi, şi culege mărul. Mărul norocos al destinului. Curaj, perseverenţă, credinţă de nezdruncinat în vocea lăuntrului care mereu îi şopteşte drumul pe care să-l urmeze, căci este drumul lui.

Eugenio Barba, vizionar, reformator, artist, dramaturg-regizor, maestru, scriitor, în dramaturgia sa, în cuvintele sale imortalizate în reflecţii asupra sensului şi condiţiei artei teatrului şi a artistului, în cercetările de natură artistică şi ştiinţifică, în laboratorul de teatru, sesiunile Şcolii Internaţionale de Antropologie Teatrală forjează un act artistic unificator prin coprezenţe ale contrariilor, întrupări ale simultaneităţilor, combinări temporale şi spaţiale, dintre trecut şi viitor, dintre Est şi Vest, declanşând „o revoluţie coperniciană fără de care ştiinţa teatrului de la sfârşitul secolului XX ar fi incomprehensibilă”.
(Diana Cozma)

Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri – Lukas Barfuss
La cei numai 44 de ani ai săi, Lukas Bärfuss este un clasic în viață. Traduse în peste 25 de limbi străine, piesele sale sunt montate în toată Europa, în cele două Americi şi în Asia. În ultimii ani, textele lui sunt mai jucate decât acelea ale lui Max Frisch și Friedrich Dürrenmatt la un loc. Între 2001 și 2015, a primt 17 premii importante (așadar, mai mult de un premiu pe an), printre care și mult râvnitul Mülheimer Dramatikerpreis (Oscar-ul dramaturgilor de expresie germană), Schiller-Preis, Berliner Literaturpreis etc. Nevrozele sexuale ale părinților noștri este primul volum cu dramaturgia celebrului autor publicat în România și cuprinde șase dintre cele mai importante piese ale lui. De altfel, piesa care dă titlul volumului a fost pusă în scenă la noi de Radu Afrim și a fost ecranizată în 2015 în Germania cu titlul Dora oder die sexuellen Neurosen unserer Eltern.
(Victor Scoradeţ)

8 piese pentru teatrul de păpuşi – Viorica Huber Rogoz
Te voi lua totuşi cu mine, Măiastro… Te voi ascunde în inimă, în gând, în vis…. Te voi oglindi în treizeci şi trei de chipuri – în marmoră albă, sură şi neagră, în bronz lustruit ca aurul, în aur însuşi… Te voi sculpta în lumină, dincolo de lut şi carne, îţi voi face cu mâinile mele de ţăran din Gorj aripi înalte de piatră sau metal, şi cu ele te vei înălţa şi vei zbura ca şi aci, străbătând Pământul, de la un cap la altul… (Încet de tot.) Şi vei cânta… cântecul tău… şi al meu…

O carte pentru copii antrenantă, pentru puștii de toate vârstele.

Preț individual cumulat în librării: 226,59 lei;
Preț individual cumulat în librăria Ideea Europeană: 200,28 lei;
Preț Pachet promoțional: 177,00 lei;
Transport gratuit.