Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii şi de obsesia sau complexul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând să devină acţionară şi să provoace reacţiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rămân la convingerea că exemplaritatea este efectul stranietăţii privită ca insolită familiaritate.
Testez, cum am mai spus, fondul autohton şi forma universală, în epica românească din secolul XX, evidenţiind experimentului substanţial, în măsura în care se integrează în – şi face sau încearcă diferenţa de – epica occidentală.
Dincolo de valoarea intrinsecă, prin traducere merituoasă şi meritată, se va arăta că literatura română, chiar şi prin proză, vine într-un (de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul şi hulitul Premiu Nobel… (Marian Victor Buciu)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.