Ce i-a spus evreul Steinhardt călugarului creștin Steinhardt și vice-versa

N. Steinhardt, spirit religios, vedea lumea din jur, am sentimentul, prin bunătățile și frumusețile ei… Am citit cartea domnului Teșu Solomovici: ce dovadă de modestie (aș zice: o spectaculoasă modestie), devotament, dârzenie și cum zice Virgul Ierunca, credincioșenie la acest intelectual călugărit… Are în el o fervoare a spiritului pe care o stăpânește bine și-o pune, iarăși, bine, cu multă chibzuință, la treabă… Scrisul lui trădează o mare agitație interioară și, totodată, o voință dârză (aș zice: o voință disperată de pustinic) de a înfrânge în al „păcătoșeniile” spiritului (un alt cuvant de-al lui)… (Acad. Eugen Simion)

Evreul Steinhardt a trăit cât a trăit ca evreu, apoi a devenit creștin, creștinul Steinhardt a trăit cât a trăit ca creștin fără să-l urască pe evreul care a fost.
Ar fi o operație imposibilă să cuantificăm evreismul din creștinul Steinhardt, sau creștinismul din evreul Steinhardt.
E Unul și Același! (Teșu Solomovici)