Acasă – în exil

Am căutat timp să citesc cartea ta cu atenție, deși unele dintre fragmente mi-erau cunoscute. Te exprimă foarte bine: este polemică, are energia de care am mai zis și pe care ai contestat-o, este o asumare sinceră și urmând chemarea ta, felul tău de a vedea lucrurile, de a fi alături de „oamenii mari” și de a duce împreună lupta pentru valorile în care crezi. Este vitală și, ca la Marino, repetiția este motivată de (și exprimă) intensitate. A o citi în afara caracterului ei polemic și a sensului de afirmare a solidarității cu comunitatea de care te simți atașată înseamnă a o rata. Cred că a fost foarte bine să începi cu cazul Marino, căci este exponențial, dar și mai clar decât altele. (Gabriel Andreescu)

Ce sunt aceste polemice? O seamă de arabescuri exce­sive, radiografia patetică și lucidă a unei sfâșieri, o serie de tentative de a înțelege, eșuate în neînțelegere, reportajul unor revolte aneantizate în albia deznădejdii și a refuzu­lui de a accepta să asiști – redus la muțenie, deci, vinovat din start – la comercializarea, trivializarea infernului co­munist. Proces culminat, incredibil, cu un masacru al ino­cenților regizat într-un stil de extracție neostalinistă. Cum să califici altfel vânătoarea de oameni mari, prin care s-a perpetuat europenitatea culturii române în anii dictaturii stalinisto-dejiste? Vânătoare organizată sub ochii noștri, în sărmana noastră democrație.
Ce sunt aceste polemice? Poate, un semn al speranței că nu e vândut chiar totul. Nu e terfelit chiar totul. Nu e pierdut chiar totul. (Aura Christi)