Însemnările lui Malte Laurids Brigge

Traducere de Bogdan Mihai Dascălu
Traducerea notelor de Crșsu Dascălu
Postfață de Aura Christi

„Publicat în 1910, romanul lui Rilke constituie un vârf indiscutabil. Stările sunt, aici, pretutindeni, descrise exact, încet, viu, răvăşitor de viu; da, ritmurile curg, treptat-treptat, schimbându-şi respiraţia, şi oferind, de la un rând la altul, surpriză; ineditul, neobişnuitul, excepţionalul fiind cadrul firesc al acestui roman atipic, tensionat, printre obiceiurile casei figurând – dacă admitem că un text epic poate fi aidoma unei case, aidoma unei cetăţi, aidoma unui continent sau planete abia descoperite – imprevizibilul, şi încă o dată: imprevizibilul. Totul este neobişnuit, nou, totul poarta pecetea inevitabilului excepţional, în capul unei presupuse liste unde am inventaria excepţionalul stand atât încercările malteene de a aborda îmblânzind necunoscutul, de a fora, forja, lucra în adâncurile propriului eu în plină devenire, cât şi personajele care fac parte, volens nolens, din existenţa acestui „cunoscător feroce al lumii interioare” (Witold Gombrowicz), Malte: Maman, Sieversen, tata – „maistrul de vânătoare al lui Dumnezeu”, Sophie (dublura feminină a lui Malte), fata din casă, servitorul cu argintăria, pastorul dr. Jespersen, contele Christian Brahe, Mathilde Brahe, micul Erik, bătrâna contesa Margarete Brigge, bunica lui Malte, care „trebuie să fi fost o mare doamnă”, sambelanul, Abelone cea legată de imaginea, de o frapantă senzualitate, a unicornului… Până şi viaţa de la Ulsgaard, graţie penei rilkeene, se transformă mirabil într-un soi de personaj-fundal când plin de viaţă, mustind de surprize, spectacole, groaza copilăroasă şi vie (ca în scena în care micul Malte descoperă propria mână ca pe una străină, urmărind-o cu respiraţia tăiată), când palid, zăcând într-un soi de lancezeală (ca cina de la şapte seara, cu care micul Malte începe să se obişnuiască numai fiindcă învaţă, în vreme ce ia masa, să-i studieze pe ceilalţi).”
(Aura Christi)