La umbra lui Don Quijote

Prima mea plimbare în peisaj hispanic am făcut o cu ochii închişi. Dar trebuie să încep cu începutul.

Am ştiut că mă angajez la o călătorie prea lungă pentru rezistenţa mea fizică şi aşa a fost. Mai intâi trenul Iaşi-Bucureşti. După-amiaza, caniculă… Îţi imaginezi. Dar au fost şi probleme în plus. În prima gară au urcat nişte zilieri petrecăreţi, aşa mi s-a părut în primul moment. Erau foarte bronzaţi, tatuaţi şi se întorceau de la muncă, am presupus eu, dar asta nu i-a ajutat cu nimic, nu le-a temperat agresivitatea. S-au simţit din primul moment ca acasă. Au deschis un casetofon cu manele, au început să fumeze şi să bea, pigmentând totul cu nişte înjurături „adevărate”.