Scrisul său este dens, robust şi analitic în cea mai bună manieră tradiţională. Povestirile sale au în dinamica lor conflicte pasionale, sociale, chiar politice, propunând personaje vii, cu profiluri frumos desenate în tuşe groase şi ferme, cultivând un dialog polemic şi mereu antrenant.
(…) Cu alte cuvinte, Mircea Ioan Casimcea este un prozator complex (dacă mai adăugăm că pe lângă volumele de proză – povestirti, nuvele dar şi romane – s-a încumetat a păşi pe teritoriul liric, publicistic şi chiar pe cel de exegeză literară, cu cărţile pe masă în fiecare din aceste domenii), un prozator cu o biografie literară pe care pot s-o consider, cu toată îndreptăţirea, ca fiind opera unei conştiinţe ce ştie să se exprime în Agora, direct, fără ezitări, în felul său de a cultiva verbul, deci, original.
Volumul de faţă probează cu prisosinţă acest lucru, aşa că puţinele mele rânduri de introducere, nevrând a fi un exerciţiu analitic, ţin să atragă atenţia cititorului că a luat în mâini o carte asupra căreia merită să stăruie şi să reflecteze cu folos… (Constantin Cubleşan)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.