„Cu un titlu însolit (o combinație între prolog și epilog sugerând amestecul de stări potrivnice) cartea este concepută ca un singur poem care, ca în toate cazurile de aceste fel, spre a fi perceput adecvat, trebuie parcurs fără halte, de la un capăt la altul…
Poemul se dovedește a fi locul în care Anca Pedvis, cedând unui impuls de abandonare exasperată a măștilor, își inventariază averea sufletească: nu bunurile acumulate în timp ci acelea cu care rămâi în scena finală, când fardurile nu mai au rost.”
(Eugen Negrici)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.