Raporturile dintre cuvinte îi conferă poemelor sale conotaţii metafizice derulate într-o muzică enigmatică a liniştii şi tăcerii, fiecare cuvânt scris având parca viaţă şi destinul său (ca în poemele uruguaienei Delmira Agustini), brodând misterioase asociaţii greu de tradus chiar în limba română, ceea ce m-a determinat să le las să zburde singure, citându-le deseori pe acelea cărora nu le-am găsit corespondentul în dicţionarul meu sărac în sinonime.
Poemele Alinei Beiu-Deşliu au o densitate şi un dramatism care refuză tiparele obişnuite ale feminităţii, fiind încărcate de un lirism convulsiv care explodează deseori cu farmecul spontaneităţii imediate, alteori cu delicateţea şi fragilitatea disimulărilor, care printr-un inexplicabil algoritm, dezvăluie mai mult decât acoperă mesajul poetic, creând o atmosfera gravă de filigran incomprehensibil la prima lectură, dar care se limpezeşte treptat, pe măsura repetării, în toată splendoarea, obligându-l pe cititor să se întrebe, în final, dacă singurătatea poetei este o simplă izolare sau o formă de apărare a libertăţii sale câştigate prin suferinţă. (Valeriu Cuşner)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.