Atunci când Iisus le spune ucenicilor, în Evanghelia după Matei, 5:14, enunţând „fericirile” (în Cuvântarea de pe munte) că „voi sunteţi lumina lumii. O cetate situată pe un munte nu poate să rămână ascunsă”, accepţiunea e strict metaforică, la fel cum se întâmplă şi în foarte cunoscuta scenă a Schimbării la faţă, tot în Mat. 17:2, unde se spune că „El s-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa lui a strălucit ca Soarele şi hainele i s-au făcut albe ca lumina”.
În Evanghelia după Marcu, mai aspră şi – după cum ştim – mai veche decât aceea a lui Matei, lumina are, de asemenea, o accepţiune metaforică, fiind asociată cunoaşterii ezoterice pe care, prin credinţă, o vor dobândi creştinii, spre deosebire de celelalte neamuri, cărora le este rezervată doar o cunoaştere exoterică.
(Ştefan Borbély)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.