Acum, gândindu-mă că s-ar putea prea bine să renunț definitiv la această „anchetă pe cont propriu“, îmi dau seama că, de se va întâmpla, totuși, în lunile pe care le mai am de lucrat în zonă, să mă aflu față în fața cu acei oameni asupra cărora „sunt multe bănuieli“ (soțul Danei, dar mai ales odioșii ei socri), în ce mă privește nu voi simți nici pic de ură sau de oroare – nimic altceva decât curiozitate profesională, rece; ambiția mea literară se limitează la a înțelege lucrurile așa cum s-au petrecut și la consemnarea lor cât mai adecvată.
Vreau să-i văd la față pe acești oameni (despre care mi s-au povestit atâtea…) ca să pot înainta în munca mea de scriitor; altfel însă, Dumnezeu cu ei!, să-și poarte cum vor ști povara propriului destin…
Îmi dau seama că așa înțeleg eu astăzi, probabil în dezacord cu opinia curenta, titlul Cu sânge rece al romanului lui Truman Capote. Cu sânge rece se va fi comis crima (poate da, dar poate nu – și nici măcar n-ar fi o noutate! – să ne amintim de Dostoievski), prin acest titlu Capote vrea să ne spună că așa se simțea el ca autor în fața celor doi criminali odioși pe care-i interoga, în celula lor: cu sânge rece, perfect detașat de ei, ca la o lucrare de laborator. (Foarte atent însă și cu toată aparatura pregătită!)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.